O simpla poveste

Bunica mea, persoana care ii port un mare drag, ne  povestea despre copilaria ei cu mare dor, incat eu si fratii mei ne imaginam cele povestite.
"A fost una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua. M-am nascut intr-un sat magic, plin cu flori, copaci si verdele nesfarsit, pasarile care ma trezeau cu cantecul lor vesel caci atunci nu erau ceasuri ci auzeam pasarile cantand pe la ferestre. In fiecare dumineca mergeam la sfanta biserica si ascultam predica popii, nerabdatoare sa gust din nafura, iar apoi mergeam cu animalele pe camp impreuna cu surorile mele, ne jucam fel si fel de jocuri "de-a v-ati ascuns", culegeam flori si ne faceam coronita din flori. Restul zilelor ii ajutam pe parintii mei la munca campului iar hainele erau invechite si foarte uzate de la sudoarea muncii. Chiar daca eram mai saraci, eram fericiti si multumiti, deoarece mama ne proteja cu iubirea ei mare.Ne respectam parintii si nu ieseam niciodata din cuvantul lor. Dragii mei va dau un mare sfat "Cinstiti-va parintii pentru a avea o viata frumoasa"
 Era frumos...era candva....dar nu mai este "
  In ziua de azi, copiii sunt zvpaiati, uneori putin cam lipsiti de respecti, galagiosi dar sunt mai destepti ca in vremurile anterioare.De mici invata sa navigheze pe internet, petrecandu-si o mare parte din copilarie la TV fiind captati de actiune (batai, impuscaturi etc) si calculator.
 Acum copiii nu se mai bucura de copilarie. Locuiesc in orase aglomerate si poluate, nu alearga cum aleargam prin livezi cu prietenii mei.
Deci.... care vremuri sunt mai bune?